PARTICULARIZÁ vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte. 2. A restrânge la un singur caz. [< fr. particulariser, cf. lat. particularis]. verb tranzitivparticulariza
PARTICULARIZÁ vb. tr., refl. 1. a spune (ceva) cu amănunte. 2. a restrânge la un singur caz, a individualiza. (< fr. particulariser) verb tranzitivparticulariza
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză verb tranzitivparticulariza
particularizà v. a face particular. verb tranzitivparticularizà
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. verb tranzitivparticulariza
*particularizéz v. tr. (d. particular). Fac particular, deosebesc: îmĭ particularizez interesele. Precizez pînă în ultimele amănunte: a particulariza un caz, un eveniment. verb tranzitivparticularizez
particulariza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)particulariza | particularizare | particularizat | particularizând | singular | plural | ||
particularizând | particularizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | particularizez | (să)particularizez | particularizam | particularizai | particularizasem | |
a II-a (tu) | particularizezi | (să)particularizezi | particularizai | particularizași | particularizaseși | ||
a III-a (el, ea) | particularizează | (să)particularizai | particulariza | particulariză | particularizase | ||
plural | I (noi) | particularizăm | (să)particularizăm | particularizam | particularizarăm | particularizaserăm | |
a II-a (voi) | particularizați | (să)particularizați | particularizați | particularizarăți | particularizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | particularizează | (să)particularizeze | particularizau | particularizară | particularizaseră |