parce definitie

par´că saŭ párcă conj. (d. pare că). Se pare că, s´ar zice că, s´ar crede că, dacă nu mă înșel, ca și cum: Strigĭ par´că eștĭ nebun. Cînd te daĭ în leagăn, par´că zborĭ. – E maĭ bun acest vin? – Par´că! – Par´că era maĭ bun cel-lalt. Oare: Ce să caut acolo? Par´că nu mĭ-e bine acasă? substantiv femininpar

PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae]. substantiv femininparce

Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae) substantiv femininparce

párcă adv. substantiv femininparcă

parcă adv. pare că, s´ar zice că: parcă doarme. substantiv femininparcă

PÁRCĂ¹ adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că. substantiv femininparcă

PÁRCĂ², parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. substantiv femininparcă