parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme). substantiv femininparîmă
parî́mă f., pl. e (turc. parima, funie de prins ceva). Dun. Dobr. Odgon de corabie. V. prangă și palamar 2. substantiv femininparîmă
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme substantiv femininparâmă
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. substantiv femininparâmă
parîméz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu parîme. verb tranzitivparîmez
parâmă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | parâmă | parâma |
plural | parâme | parâmele | |
genitiv-dativ | singular | parâme | parâmei |
plural | parâme | parâmelor |