panahidă definitie

panahídă (panahíde), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s. f. (înv., veghe). substantiv femininpanahidă

panahídă și panihídă f., pl. e (ngr. panihida, vgr. pannyhís, -ídos, priveghĭ petrecut în plîns, d. pân, tot, și nýx, noapte; vsl. rus. panihida și -ahida, pop. -afida. V. noapte). Vechĭ (panihidă). Denie, priveghere. Azĭ (panahidă). Parastas, serviciŭ religios făcut mortuluĭ la 40 de zile de la moarte. V. panaghie, sărindar. substantiv femininpanahidă

panahidă f. Mold. parastas. [Gr. mod. PANNYHIDES, priveghiu]. substantiv femininpanahidă

panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde substantiv femininpanahidă

PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. substantiv femininpanahidă

pinachídă și panachídă f., pl. e (ngr. pinakida și pinakídi, dim. d. pinax, tabșă). Tăbliță de lemn pe care eleviĭ învățaŭ alfabetu pînă la 1860. – Pin confuziune, se zicea și panahidă. substantiv femininpinachidă