PACTIZÁ vb. I. intr. A se înțelege, a cădea la învoială, a face cauză comună (cu cineva); a face un pact cu cineva. [< fr. pactiser]. verbpactiza
PACTIZÁ vb. intr. a încheia un pact cu cineva; a se înțelege, a cădea la învoială; a face cauză comună cu un adversar. (< fr. pactiser) verbpactiza
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză verbpactiza
pactizà v. 1. a face un pact; 2. fig. a ceda pe nedrept, a transige: a pactiza cu rebelii. verbpactizà
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. verbpactiza
*pactizéz v. intr. (fr. pactiser, d. pacte, pact). Fac un pact, mă învoĭesc, mă împac: a pactiza cu inimiciĭ [!] tăĭ. Fig. Transig: a pactiza cu conștiința ta. verbpactizez
pactiza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pactiza | pactizare | pactizat | pactizând | singular | plural | ||
pactizând | pactizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pactizez | (să)pactizez | pactizam | pactizai | pactizasem | |
a II-a (tu) | pactizezi | (să)pactizezi | pactizai | pactizași | pactizaseși | ||
a III-a (el, ea) | pactizează | (să)pactizai | pactiza | pactiză | pactizase | ||
plural | I (noi) | pactizăm | (să)pactizăm | pactizam | pactizarăm | pactizaserăm | |
a II-a (voi) | pactizați | (să)pactizați | pactizați | pactizarăți | pactizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pactizează | (să)pactizeze | pactizau | pactizară | pactizaseră |