OUTPUT s.n. (Tehn.) 1. Ieșire. ♦ Elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. Extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. ◊ Input output v. input. [Pron. áut-put. / < engl., fr., it. output]. substantiv neutruoutput
OUTPUT [AUTPUT] s. n. (tehn.) 1. ieșire. ◊ elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. (< engl. output) substantiv neutruoutput
!output (angl.) [pron. áŭtput] (out-) s. n., pl. outputuri substantiv neutruoutput
OUTPUT, outputuri, s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1). 2. (Inform.) Ieșire (2). 3. (Ec.) Rezultatul activității unei persoane și al unei întreprinderi sau al utilizării unui mijloc fix într-o unitate de timp. [Pr.: áŭtput] – Cuv. engl. substantiv neutruoutput
output substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | output | outputul |
plural | outputuri | outputurile | |
genitiv-dativ | singular | output | outputului |
plural | outputuri | outputurilor |