orășél n., pl. e (d. oraș). Oraș mic. substantiv neutruorășel
ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el. substantiv neutruorășel
orășel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | orășel | orășelul |
plural | orășele | orășelele | |
genitiv-dativ | singular | orășel | orășelului |
plural | orășele | orășelelor |