oră definitie

ÓRĂ s.f. 1. Diviziune a timpului egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lecție (de o oră). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure]. substantiv femininoră

ÓRĂ s. f. 1. diviziune a timpului, a 2⁴-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lecție (de o oră). (< it. ora, lat. hora) substantiv femininoră

*óră f., pl. e (lat. hora. V. oară). Ceas, a doŭă-zecĭ și patra parte dintre doŭă răsăriturĭ de soare. Timp, moment: ora prînzuluĭ. Fig. Fam. A trece un neplăcut sfert de oră, a trece un moment critic, penibil, periculos. substantiv femininoră

óră s. f., g.-d. art. órei; pl. óre; abr. h substantiv femininoră

oră f. ceas. substantiv femininoră

ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte nou, recent, actual. ♦ Distanță, spațiu ce se poate parcurge în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte stabilit când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora. substantiv femininoră

VAR-ÓRĂ, vari-ore, s. f. (Fiz.) Multiplu al secundei egal cu 3600 de varsecunde. [Abr.: varh. – Scris și: varóră] – Din fr. varheure. substantiv femininvaroră

var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră substantiv femininvar-oră

!watt-óră (wat-to / watt-o-) s. m., g.-d. art. wáttului-óră; pl. wați-óră; simb. Wh substantiv femininwatt-oră

oră sexuală expr. 1. (deț.) chemare la ordin. 2. stare de lene. substantiv femininorăsexuală

kilowátt-óră s. m., pl. kilowáți-óră; simb. kWh substantiv femininkilowattoră