orzișór n. (d. orz). Pastă de făină tăĭată în formă de boabe de orz și întrebuințată în supă ca și macaroanele. substantiv neutruorzișor
ORZIȘÓR s. n. 1. (Pop.) Diminutiv al lui orz; orzuleț. 2. Pastă făinoasă în forma și de mărimea unui bob de orz, care se fierbe în supă. – Orz + suf. -ișor. substantiv neutruorzișor
orzișor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | orzișor | orzișorul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | orzișor | orzișorului |
plural | — | — |