orhei definitie

credit rapid online ifn

ORHÉI, orheie, s. n. (reg.) deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită. Tăt. iorghe, Tc. orge „palat”, „castel”, „iurtă”. T. Porucic în anii ’30 ai secolului al XX-lea atestă cuvântul în Basarabia (PORUCIC Teodor – Lexiconul termenilor entropici din limba română în Basarabia, extras din Arhivele Basarabiei, 1931, nr. 1-4, Chișinău). În această nouă corelație proveniența cuvântului orhei din maghiarul warhely, neatestat de nici un dicționar maghiar, devine irelevantă. substantiv neutruorhei

Orheiu n. 1. județ și oraș în Basarabia, lângă apa Răutului: 20.000 loc. Exportă var; 2. lac lângă orașul cu acelaș nume (Orheian). temporarorheiu

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorhei

orhei  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Orhei
plural orheiule
genitiv-dativ singular
plural orheielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z