ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naștere]. substantiv femininorganogeneză
ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse) substantiv femininorganogeneză
organogenéză s. f., g.-d. art. organogenézei substantiv femininorganogeneză
ORGANOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenèse. substantiv femininorganogeneză
organogeneză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | organogeneză | organogeneza |
plural | organogeneze | organogenezele | |
genitiv-dativ | singular | organogeneze | organogenezei |
plural | organogeneze | organogenezelor |