ORGANÍT s.n. (Biol.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc celula vie. [Pl. -te. / < fr. organite]. substantiv neutruorganit
organít s. n., pl. organíte substantiv neutruorganit
ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite. substantiv neutruorganit
organit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | organit | organitul |
plural | organite | organitele | |
genitiv-dativ | singular | organit | organitului |
plural | organite | organitelor |