www.ReduPedia.ro
Definitie orbit - ce inseamna orbit - Dex Online

orbit definitie

orbit a. 1. devenit orb; 2. fig. rătăcit. adjectiv orbit

ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere sau cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi. adjectiv orbit

orbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 să orbeáscă verb tranzitiv orbi

orbì v. 1. a face orb; 2. a lua ochii: o lumină ce te orbește; 3. fig. a scoate din minți: să nu te orbească laudele; 4. a pierde vederea, a deveni orb. verb tranzitiv orbì

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii din cauza unei lumini intense. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să nu mai judece obiectiv, să-și piardă rațiunea, clarviziunea. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2. verb tranzitiv orbi

orbésc v. tr. (d. orb). Fac orb: împăratu Vasile Bulgaroctonu pus să se orbească 80,000 de Bulgarĭ. Fac să nu vadă bine: era o lumină de te orbea. Fig. Furia-l orbise. V. intr. Devin orb: Milton a orbit la bătrîneță [!]. verb tranzitiv orbesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului orbit

orbit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orbit orbitul orbi orbita
plural orbiți orbiții orbite orbitele
genitiv-dativ singular orbit orbitului orbite orbitei
plural orbiți orbiților orbite orbitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z