onorariu definitie

credit rapid online ifn

2) onorár n., pl. e, și (rar) -áriŭ n. (lat. honorarium). Remunerațiune acordată unuĭ medic, unuĭ avocat, unuĭ profesor particular saŭ altora care exercită profesiunĭ libere. V. apuntament, leafă, salar, simbrie, cinste. adjectivonorar

ONORÁRIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium]. adjectivonorariu

credit rapid online ifn

ONORÁRIU s. n. plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium) adjectivonorariu

onorariu, onorarii s. n. (intl.) pradă, rezultatul unei infracțiuni. adjectivonorariu

onoráriu (retribuție) [riu pron. riu] s. n., art. onoráriul; pl. onorárii, art. onoráriile (-ri-i-) adjectivonorariu

ONORÁRIU, onorarii, s. n. Sumă de bani dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium. adjectivonorariu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluionorariu

onorariu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onorariu onorariul onorarie onoraria
plural onorarii onorariii onorarii onorariile
genitiv-dativ singular onorariu onorariului onorarii onorariei
plural onorarii onorariilor onorarii onorariilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z