ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler]. verb tranzitivondula
ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler) verb tranzitivondula
ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile. verb tranzitivondula
ondulá (a ~) vb., ind. prez. 3 onduleáză verb tranzitivondula
ondulà v. V. undulà. verb tranzitivondulà
ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler. verb tranzitivondula
*onduléz, V. undulez. verb tranzitivondulez
*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin [!] odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2. verb tranzitivundulez
ondula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ondula | ondulare | ondulat | ondulând | singular | plural | ||
ondulând | ondulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ondulez | (să)ondulez | ondulam | ondulai | ondulasem | |
a II-a (tu) | ondulezi | (să)ondulezi | ondulai | ondulași | ondulaseși | ||
a III-a (el, ea) | ondulează | (să)ondulai | ondula | ondulă | ondulase | ||
plural | I (noi) | ondulăm | (să)ondulăm | ondulam | ondularăm | ondulaserăm | |
a II-a (voi) | ondulați | (să)ondulați | ondulați | ondularăți | ondulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ondulează | (să)onduleze | ondulau | ondulară | ondulaseră |