OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande]. substantiv femininofrandă
OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande) substantiv femininofrandă
*ofrándă f., pl. e (fr. offrande, mlat. offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos). substantiv femininofrandă
ofrándă (o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde substantiv femininofrandă
ofrandă f. 1. dar făcut lui D-zeu; 2. ceeace s’ofere săracilor. substantiv femininofrandă
OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; sacrificare a unei vietăți în templul unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande. substantiv femininofrandă
ofrandă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ofrandă | ofranda |
plural | ofrande | ofrandele | |
genitiv-dativ | singular | ofrande | ofrandei |
plural | ofrande | ofrandelor |