obstruare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeobstruare
- Vezi aici mai multe rimeobstruare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuob
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuobs
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
*obstruáre (-stru-a-) s. f., g.-d. art. obstruắrii; pl. obstruắri substantiv femininobstruare
OBSTRUÁRE, obstruări, s. f. (Med.) Acțiunea de a obstrua. [Pr.: -stru-a] – V.obstrua. substantiv femininobstruare
OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere]. verb tranzitivobstrua
OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr. obstruer, lat. obstruere) verb tranzitivobstrua
obstruá (a ~) (-stru-a) vb., ind. prez. 3 obstrueáză, 1 pl. obstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3 să obstruéze (-stru-e-); ger. obstruấnd (-stru-ând) verb tranzitivobstrua
OBSTRUÁ, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer. verb tranzitivobstrua
*obstruĭéz, a -uá v. tr. (fr. obstruer, d. lat. ob-strúere. V. con- și in-struĭesc, di-strug). Med. Astup o vînă, o arteră. V. barez și zăpresc. verb tranzitivobstruĭez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobstruare
| obstruare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | obstruare | obstruarea |
| plural | obstruări | obstruările | |
| genitiv-dativ | singular | obstruări | obstruării |
| plural | obstruări | obstruărilor | |