www.ReduPedia.ro
Definitie obstacol - ce inseamna obstacol - Dex Online

obstacol definitie

OBSTÁCOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziție; dificultate, piedică. 2. Gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum]. substantiv neutru obstacol

OBSTÁCOL s. n. 1. piedică, stavilă. ◊ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum) substantiv neutru obstacol

*obstácul n., pl. e (lat. ob-staculum, d. ob-stare, a sta în față). Pedică [!], lucru care împedecă [!] drumu, ca un șanț, un gard, un rîŭ ș. a. Fig. Dificultate: a învinge toate obstaculele. – Și -ol. substantiv neutru obstacul

obstácol s. n., pl. obstácole substantiv neutru obstacol

obstacol n. 1. ce stă în cale, piedică; 2. fig. greutate. substantiv neutru obstacol

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var,: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo. substantiv neutru obstacol

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obstacol

obstacol   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obstacol obstacolul
plural obstacole obstacolele
genitiv-dativ singular obstacol obstacolului
plural obstacole obstacolelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z