obrinti definitie

obrintí (obrintésc, obrintít), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație). verbobrinti

obrintí (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintésc, imperf. 3 sg. obrinteá; conj. prez. 3 să obrinteáscă verbobrinti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr´un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT]. verbobrintì

OBRINTÍ, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti. verbobrinti

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc. verbobrintesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobrinti

obrinti verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)obrinti	obrintire	obrintit	obrintind	singular	plural
		(a)obrinti	obrintire	obrintit	obrintind	obrintind	obrintiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obrintesc	(să)obrintesc	obrinteam	obrintii	obrintisem
	a II-a (tu)	obrintești	(să)obrintești	obrinteai	obrintiși	obrintiseși
	a III-a (el, ea)	obrintește	(să)obrinteai	obrintea	obrinti	obrintise
plural	I (noi)	obrintim	(să)obrintim	obrinteam	obrintirăm	obrintiserăm
	a II-a (voi)	obrintiți	(să)obrintiți	obrinteați	obrintirăți	obrintiserăți
	a III-a (ei, ele)	obrintesc	(să)obrintească	obrinteau	obrintiră	obrintiseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z