oblicitor definitie
pîrî́ș și (vechĭ) pîríș m. (d. pîră). Rar. Acela care pîrăște, reclamant. (În Ps. S. oblicitor).
temporarpîrîș
oblicitór, -oáre s. (după vsl. obličĭnikŭ). Ps. S. Pîrîș.
temporaroblicitor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioblicitor