obijduire definitie

credit rapid online ifn

obijduíre (înv.) s. f., g.-d. art. obijduírii; pl. obijduíri substantiv femininobijduire

OBIJDUÍRE, obijduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a obijdui; asuprire, împilare. ♦ Ofensă, jignire. -V. obijdui, substantiv femininobijduire

credit rapid online ifn

obijduí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obijduiésc, imperf. 3 sg. obijduiá; conj. prez. 3 să obijduiáscă verb tranzitivobijdui

obijduì v. a impila, a asupri tare: nu-i place să obijduiască pe săraci AL. [Slav. OBIJDATI, a calomnia]. verb tranzitivobijduì

OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti). verb tranzitivobijdui

obijduĭésc v. tr. (vsl. obiždati, obidovati, obidĭeti, id. V. obidesc). Nedreptățesc, împilez, asupresc. verb tranzitivobijduĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobijduire

obijduire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obijduire obijduirea
plural obijduiri obijduirile
genitiv-dativ singular obijduiri obijduirii
plural obijduiri obijduirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z