obicinuință definitie

credit rapid online ifn

obișnuínță f., pl. e (d. obișnuĭesc). Obiceĭ, deprindere: fiecare cu obișnuințele luĭ. – Vechĭ obicĭnuință. V. namaz. substantiv femininobișnuință

OBICINUÍNȚĂ s. f. v. obișnuință. substantiv femininobicinuință

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobicinuință

obicinuință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obicinuință obicinuința
plural obicinuințe obicinuințele
genitiv-dativ singular obicinuințe obicinuinței
plural obicinuințe obicinuințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z