năplai definitie
- Vezi aici mai multe rimenăplai
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cună
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunăp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuai
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culai
năplăí (năplăiésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s. f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă). verbnăplăi
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar. verbnăplăi
năplăì v. a apăsa greu (în somn). [Rus. NAPLAYĬ, ce a căzut peste]. verbnăplăì
năplăĭésc v. tr. (cp. cu vsl. napluti, -plovo, a inunda). Olt. ș.a. Înăbuș pin zăduf. Fig. Îngrozesc pin vis. verbnăplăĭesc