nunțiu definitie

NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager]. substantiv masculinnunțiu

NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius) substantiv masculinnunțiu

* núnțiŭ m. (it. nunzio, d. lat. nuntius, anunțător, nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals nunciŭ. substantiv masculinnunțiŭ

núnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (-ți-ii) substantiv masculinnunțiu

nunciu m. reprezentantul papei pe lângă un guvern. substantiv masculinnunciu

NÚNȚIU, nunții, s. m. (În sintagma) Nunțiu papal (sau apostolic) = reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, (cu rang de ambasador) și în același timp pe lângă biserica națională (de obicei cu rang de arhiepiscop). [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius. substantiv masculinnunțiu