NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova]. substantiv femininnovă
NÓVĂ s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova) substantiv femininnovă
nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve substantiv femininnovă
NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova. substantiv femininnovă
NOVÁ vb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare]. verb tranzitivnova
nová (a ~) (jur.) vb., ind. prez. 3 noveáză verb tranzitivnova
NOVÁ, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare. verb tranzitivnova
BÓSSA-NÓVA, bossa-nove, s. f. Dans modern în ritm de rumbă, de origine braziliană; melodie după care se execută acest dans. – Din port. bossa-nova. verb tranzitivbossanova
novă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | novă | nova |
plural | nove | novele | |
genitiv-dativ | singular | nove | novei |
plural | nove | novelor |