norocel, norocei s. m. (pop.) talisman, amuletă; mic obiect aducător de noroc. substantiv neutrunorocel
NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el. substantiv neutrunorocel
norocel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | norocel | norocelul |
plural | norocele | norocelele | |
genitiv-dativ | singular | norocel | norocelului |
plural | norocele | norocelelor |