NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura. adjectivnitrurat
NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer]. verb tranzitivnitrura
NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer) verb tranzitivnitrura
nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză verb tranzitivnitrura
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer. verb tranzitivnitrura
nitrurat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nitrurat | nitruratul | nitrurată | nitrurata |
plural | nitrurați | nitrurații | nitrurate | nitruratele | |
genitiv-dativ | singular | nitrurat | nitruratului | nitrurate | nitruratei |
plural | nitrurați | nitruraților | nitrurate | nitruratelor |