neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice adjectivneîndoielnic
NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic. adjectivneîndoielnic
neîndoielnic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neîndoielnic | neîndoielnicul | neîndoielnică | neîndoielnica |
plural | neîndoielnici | neîndoielnicii | neîndoielnice | neîndoielnicele | |
genitiv-dativ | singular | neîndoielnic | neîndoielnicului | neîndoielnice | neîndoielnicei |
plural | neîndoielnici | neîndoielnicilor | neîndoielnice | neîndoielnicelor |