* neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare. substantiv femininneplăcere
neplăcere f. mare nemulțumire. substantiv femininneplăcere
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere. substantiv femininneplăcere
neplăcere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neplăcere | neplăcerea |
plural | neplăceri | neplăcerile | |
genitiv-dativ | singular | neplăceri | neplăcerii |
plural | neplăceri | neplăcerilor |