NEOMOGÉN adj. v. MONOCROMATOR. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. [DEX '98] adjectivneomogen
neomogen adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neomogen | neomogenul | neomogenă | neomogena |
plural | neomogeni | neomogenii | neomogene | neomogenele | |
genitiv-dativ | singular | neomogen | neomogenului | neomogene | neomogenei |
plural | neomogeni | neomogenilor | neomogene | neomogenelor |