NEGHINTUÍT adj. v. ARUNCĂTOR (2). Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. [DEX '98] adjectivneghintuit
neghintuit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neghintuit | neghintuitul | neghintuită | neghintuita |
plural | neghintuiți | neghintuiții | neghintuite | neghintuitele | |
genitiv-dativ | singular | neghintuit | neghintuitului | neghintuite | neghintuitei |
plural | neghintuiți | neghintuiților | neghintuite | neghintuitelor |