nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă verb tranzitivnedumeri
NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv). verb tranzitivnedumeri
nedumeri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)nedumeri | nedumerire | nedumerit | nedumerind | singular | plural | ||
nedumerind | nedumeriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | nedumeresc | (să)nedumeresc | nedumeream | nedumerii | nedumerisem | |
a II-a (tu) | nedumerești | (să)nedumerești | nedumereai | nedumeriși | nedumeriseși | ||
a III-a (el, ea) | nedumerește | (să)nedumereai | nedumerea | nedumeri | nedumerise | ||
plural | I (noi) | nedumerim | (să)nedumerim | nedumeream | nedumerirăm | nedumeriserăm | |
a II-a (voi) | nedumeriți | (să)nedumeriți | nedumereați | nedumerirăți | nedumeriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | nedumeresc | (să)nedumerească | nedumereau | nedumeriră | nedumeriseră |