necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat. adjectivnecurmat
necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà]. adjectivnecurmat
NECURMÁT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat. adjectivnecurmat
| necurmat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | necurmat | necurmatul | necurmată | necurmata |
| plural | necurmați | necurmații | necurmate | necurmatele | |
| genitiv-dativ | singular | necurmat | necurmatului | necurmate | necurmatei |
| plural | necurmați | necurmaților | necurmate | necurmatelor | |