 
            
        necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre adjectivnecruțător
NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător. – Pref. ne- + cruțător. adjectivnecruțător
| necruțător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | necruțător | necruțătorul | necruțătoare | necruțătoarea | 
| plural | necruțători | necruțătorii | necruțătoare | necruțătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | necruțător | necruțătorului | necruțătoare | necruțătoarei | 
| plural | necruțători | necruțătorilor | necruțătoare | necruțătoarelor | |