 
            
        neîndurát adj. m., pl. neînduráți; f. neîndurátă, pl. neînduráte adjectivneîndurat
neîndurat a. fără milă. adjectivneîndurat
NEÎNDURÁT, -Ă, neîndurați, -te, adj. Neîndurător. ◊ Loc. adj. De neîndurat = insuportabil. – Pref. ne- + îndurat. adjectivneîndurat
| neîndurat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | neîndurat | neînduratul | neîndurată | neîndurata | 
| plural | neîndurați | neîndurații | neîndurate | neînduratele | |
| genitiv-dativ | singular | neîndurat | neînduratului | neîndurate | neînduratei | 
| plural | neîndurați | neînduraților | neîndurate | neînduratelor | |