nastrapă definitie
- Vezi aici mai multe rimenastrapă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunas
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cupă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuapă
năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa. substantiv femininnăstrapă
năstrápă V. nastrapă. substantiv femininnăstrapă
năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe substantiv femininnăstrapă
năstrapă f. cană: lua apa cu năstrape și cu căușe de aur ISP. [Macedo-rom, măstrăpà = turc. MAȘRAPA, printr’un intermediar grec modern; pentru năstrapă = măstrapă: cf. năframă = măframă]. substantiv femininnăstrapă
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap. substantiv femininnăstrapă
nastrápă f., pl. e și măstrăpĭ (turc. mașrapá, maștrapá, mastrapa, d. ar. mišrebe, pl. mešarib, d. šürb, a bea, băutură; ngr. mastrapâs, alb. mastrapá, bg. maštrapa și naštrapá. V. cĭorbă). Rar azĭ. Cană, cupă (de băut). temporarnastrapă