narghileá (narghiléle), s. f. – Pipă turcească. – Mr. narghile. Tc. (per.) nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg. nargele, sb. nargila. – Der. narghelegiu, s. m. (înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua). substantiv femininnarghilea
narghileá f., pl. ele (turc. nargile, d pers. nargil, nucă de cocos). Lulea din care fumează Orientaliĭ, compusă dintr’o butelie (odinioară o nucă de cocos), plină cu apă parfumată pe care o străbate fumu tras pintr’un tub lung de vre-o doĭ metrĭ. – Vechĭ narghelea. substantiv femininnarghilea
narghileá s. f., art. narghileáua, g.-d. art. narghilélei; pl. narghiléle, art. narghilélele substantiv femininnarghilea
NARGHILEÁ, narghilele, s. f. Lulea de tip oriental prevăzută cu țeavă lungă și flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat intr-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. [Var.: (înv.) nargheleá s. f.] – Din tc. nargile. substantiv femininnarghilea
narghilea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | narghilea | narghileaua |
plural | narghilele | narghilelele | |
genitiv-dativ | singular | narghilele | narghilelei |
plural | narghilele | narghilelelor |