naim definitie
- Vezi aici mai multe rimenaim
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunai
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuim
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaim
naím (-muri), s. n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – Var. năi(e)m. Sl. naimŭ „conducere” (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; năimeală, s. f. (angajare); năiemnic, s. m. (înv., salariat); năimitor, s. m. (persoană care angajează, năimește). temporarnaim
naím V. năĭem. temporarnaim
năĭém și naím n., pl. urĭ (vsl. naimŭ, naĭemŭ, leafă, d. naimati, a năimi). Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Mold.) Angajament. A lua cu naim, a angaja, a tocmi. Chirie: într’o casă să năĭem (Trans.). temporarnăĭem