nacelă definitie

NACÉLĂ s. f. 1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord. 2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion. ◊ cabină de motor a unui dirijabil. 3. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări. 4. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid. (< fr. nacelle) substantiv femininnacelă

NACÉLĂ s.f. 1. Coș deschis sau cabină (metalică) atârnată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabină a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele și în care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. [< fr. nacelle]. substantiv femininnacelă

* nacelă f., pl. e (fr. nacelle, d. lat. navicĕlla, dim. d. navis, navă. V. navicular). Paneru în care stă omu supt balon. substantiv femininnacelă

nacélă s. f., g.-d. art. nacélei; pl. nacéle substantiv femininnacelă

NACÉLĂ, nacele, s. f. 1. Cabină (deschisă) suspendată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele de bord etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle. substantiv femininnacelă