năvăli definitie

NAVÁL, -Ă adj. Referitor la nave sau la navigație. [Cf. it. navale, lat. navalis]. adjectiv naval

NAVÁL, -Ă adj. referitor la nave, la navigație. (< fr. naval, lat. navalis) adjectiv naval

* navál, -ă adj. (lat. navalis. V. navă). De corăbiĭ, relativ la corăbiĭ: luptă navală, inginer naval. adjectiv naval

navál adj. m., pl. naváli; f. naválă, pl. navále adjectiv naval

naval a. privitor la corăbii de răsboiu: bătălie navală. adjectiv naval

NAVÁL, -Ă navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval. adjectiv naval

năvălí (năvălésc, năvălít), vb.1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă). verb tranzitiv năvăli

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Adesea fig.) A tăbărî asupra cuiva cu scopuri dușmănoase; a ataca; a invada. 2. Intranz. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. 3. Intranz. A se repezi într-o anumită direcție; (despre o mulțime) a se îmbulzi. 4. Intranz. (Despre lichide) A se revărsa în cantitate mare, cu forță. – Sb. navaliti, bg. navaljam. verb tranzitiv năvăli

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 năvăleáscă verb tranzitiv năvăli

năvălì v. 1. a da năvală, a se arunca deodată asupra cuiva; 2. a face invaziune. [Slav. NAVALITI]. verb tranzitiv năvălì

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati. verb tranzitiv năvăli

năvălésc v. intr. (vsl. *na-valiti, a năvăli, na-valĭati, a rostogoli spre, d. valĭati, a învălătuci, valŭ, val, undă, talaz; sîrb. navaliti, a năvăli. V. val). Daŭ năvală, mă arunc, mă răped, sar. Invadez. verb tranzitiv năvălesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului năvăli

năvăli   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) năvăli năvălire năvălit năvălind singular plural
năvălind năvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) năvălesc (să) năvălesc năvăleam năvălii năvălisem
a II-a (tu) năvălești (să) năvălești năvăleai năvăliși năvăliseși
a III-a (el, ea) năvălește (să) năvăleai năvălea năvăli năvălise
plural I (noi) năvălim (să) năvălim năvăleam năvălirăm năvăliserăm
a II-a (voi) năvăliți (să) năvăliți năvăleați năvălirăți năvăliserăți
a III-a (ei, ele) năvălesc (să) năvălească năvăleau năvăli năvăliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z