măcelár m. (lat. macĕllarius, măcelar; it. macellaro și macellaio; germ. metzler). Vest. Casap, tăĭetor de vite saŭ vînzător de carne. Fig. Om feroce. Chirurg ignorant. substantiv masculinmăcelar
măcelar m. 1. tăietor de vite; 2. vânzător de carne crudă cântărită; 3. fig. om brutal și fără milă. [Lat. MACELLARIUS]. substantiv masculinmăcelar
MĂCELÁR, măcelari, s. m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum și cu vânzarea cărnii lor; casap. ♦ Fig. Om crud, brutal; ucigaș sângeros. – Lat. macellarius. substantiv masculinmăcelar
măcelar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | măcelar | măcelarul |
plural | măcelari | măcelarii | |
genitiv-dativ | singular | măcelar | măcelarului |
plural | măcelari | măcelarilor |