mânătură definitie

credit rapid online ifn

mânătúră (pop.) s. f., g.-d. art. mânătúrii; pl. mânătúri substantiv femininmânătură

MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală provocată de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură. substantiv femininmânătură

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimânătură

mânătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mânătu mânătura
plural mânături mânăturile
genitiv-dativ singular mânături mânăturii
plural mânături mânăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z