mușír m. (turc. [d. ar.] müšir). Sec. 19. Pașă cu treĭ tuĭurĭ, generalisim. temporarmușir
mușir m. pașă cu trei tuiuri, generalisim: o sută halaice, tot fete de mușir BOL. [Turc. MUȘIR]. temporarmușir