mușina definitie

credit rapid online ifn

múșină f., pl. e și ĭ (rudă cu mușiță). Vechĭ. Țînțar saŭ un fel de țînțar. Mușiță (oŭă de muscă). substantiv femininmușină

múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa [!]. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.). substantiv femininmușiță

credit rapid online ifn

múșin, V. mușluĭesc. verb tranzitivmușin

mușiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 múșină verb tranzitivmușina

MUȘINÁ, pers. 3 múșină, vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.; despre unele animale) A adulmeca, a mirosi; a căuta. – Et. nec. verb tranzitivmușina

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2. verb tranzitivmușluĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimușina

mușina   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)mușina mușinare mușinat mușinând singular plural
mușinând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) mușină (să)— mușina mușină mușinase
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) mușină (să)mușine mușinau mușina mușinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z