mușchete definitie

MUSCHÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto]. substantiv femininmuschetă

MUSCHÉTĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr. mousqueton) substantiv femininmuschetă

muschetă (muschéte), s. f. – Armă de foc cu fitil. It. moschetta (sec. XIX). – Der. muschetar, s. m., din fr. mousquetaire; muschetărie, s. f., din it. moschetteria, fr. mousqueterie. substantiv femininmuschetă

muschétă s. f., g.-d. art. muschétei; pl. muschéte substantiv femininmuschetă

muschetă f. armă de foc, întrebuințată până la sec. XVII, înaintea puștii (= fr. mousquet). substantiv femininmuschetă

*muschétă f., pl. e (fr. mousquet, d. it. moschetto și moschetta). Pușcă din vechime maĭ grea de cît [!] archebuza și care, la început, era sprijinită pe o furcă cînd se trăgea. substantiv femininmuschetă

MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din Evul Mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschét s. n.] – Din fr. mousquet. substantiv femininmuschetă