mușcel definitie

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel ?). substantiv neutrumuncel

mușcél, V. muncel. substantiv neutrumușcel

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec. substantiv neutrumuscel

MUȘCEL s. n. v. muscel. substantiv neutrumușcel

muscél s. n., pl. muscéle substantiv neutrumuscel

muscel n. 1. deal înalt cam până la 400 metri; 2. pl. șir de dealuri; 3. (Putna) imaș de vite. [Origină necunoscută]. substantiv neutrumuscel

MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec. substantiv neutrumuscel