MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical]. adjectivmuzical
MUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece și balet. [Var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy]. adjectivmuzical
MUZICÁL adj. 1. referitor la muzică. ◊ înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce etc.; și adv.) armonios, melodios. (< fr. musical) adjectivmuzical
*muzicál, -ă adj. (fr. musical, it. musicale, d. lat. música). De muzică, relativ la muzică; artă muzicală. În care se cîntă: serată muzicală. Adv. Din punct de vedere muzical: acest copil e bine înzestrat muzical. adjectivmuzical
muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. muzicálă, pl. muzicále adjectivmuzical
muzical a. 1. relativ la muzică: artă muzicală; 2. în care se execută muzică: serată muzicală. adjectivmuzical
MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparține muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziții muzicale. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical. adjectivmuzical
*literár-muzicál adj. m., pl. literár-muzicáli; f. literár-muzicálă, pl. literár-muzicále adjectivliterar-muzical
muzical adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | muzical | muzicalul | muzicală | muzicala |
plural | muzicali | muzicalii | muzicale | muzicalele | |
genitiv-dativ | singular | muzical | muzicalului | muzicale | muzicalei |
plural | muzicali | muzicalilor | muzicale | muzicalelor |