Alege sensul dorit: mustar -substantiv masculin mustar -substantiv neutru

mustar definitie

credit rapid online ifn

MUSTÁR, mustari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde must. – Din must + suf. -ar. substantiv masculinmustar

mustár m. Vînzător de must. substantiv masculinmustar

credit rapid online ifn

muștár s. m.1. Plantă (Sinapis alba, Sinalis nigra). – 2. Condiment și semințe de muștar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muștarniță, s. f. (recipient pentru muștar). substantiv neutrumuștar

a-i sări (cuiva) muștarul / țandăra expr. a se enerva. substantiv neutruaisări

muștár m. (ung. mustár, sîrb. muštarda, d. it. pv. cat. pg. mostarda, sp. mostaza, d. mosto, must; fr. moûtarde, germ. mostrich, pol. musztarda, ngr. mustárda). O plantă erbacee cruciferă (sinápis [orĭ brássica] alba) care produce păstărĭ și dintr´ale căreĭ semințe se prepară condimentu numit tot „muștar”. S. n., pl. urĭ. Un condiment cam ardeĭat de aspectu uneĭ paste galbene făcut din semințe de muștar alb saŭ și de hardal. (De la condiment numele a trecut asupra planteĭ). Din semințele de muștar negru se fac sinapizme foarte usturătoare. V. gorciță. substantiv neutrumuștar

muștár1 (plantă) s. m. substantiv neutrumuștar

muștár2 (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștáruri substantiv neutrumuștar

muștar n. 1. plantă din ale cării semințe se fac sinapisme (Brassica alba): cu făină de muștar se fac băi de picioare; 2. condiment de un gust foarte tare, preparat din semințe de muștar cu must sau oțet. [Derivat din must, printr´un intermediar unguresc]. substantiv neutrumuștar

MUȘTÁR (1) s. m., (2, 3) s. n., (4) muștaruri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. Sămânța muștarului (1), folosită la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. 4. S. n. (La pl.) Diferite sorturi de muștar (3). – Din magh. mustár. substantiv neutrumuștar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimustar

mustar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mustar mustarul
plural mustari mustarii
genitiv-dativ singular mustar mustarului
plural mustari mustarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z