MUSIC-HALL s.n. Local înzestrat cu orchestră; cafe-concert, șantan. 2. Spectacol de fantezie pe fond muzical; muzical. [Pron. miusic-hol. / < engl., fr. music-hall]. substantiv neutrumusichall
MUSIC-HALL MüZIC-HĂL/ s. n. local specializat în spectacole de fantezie, de varietăți pe fond muzical; spectacolul însuși. (< fr., engl. music-hall) substantiv neutrumusichall
!music-hall (local) (angl.) [pron. miúzic-hol] s. n., pl. music-halluri substantiv neutrumusic-hall
MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică unitară, care se desfășoară alternând scenele vorbite cu numere muzicale și coregrafice, cu largă răspândire în sec. XX; p. ext. teatru sau local public în care se reprezintă astfel de spectacole. [Pr.: miúzik-hol] – Din engl., fr. music-hall. substantiv neutrumusic-hall
music-hall substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | music-hall | music-hallul |
plural | music-halluri | music-hallurile | |
genitiv-dativ | singular | music-hall | music-hallului |
plural | music-halluri | music-hallurilor |