mușcáre s. f., g.-d. art. mușcắrii; pl. mușcắri substantiv femininmușcare
MUȘCÁRE, mușcări, s. f. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei; mușcat. – V. mușca. substantiv femininmușcare
muscár s. m., pl. muscári substantiv masculinmuscar
muscar m. pasăre ce se nutrește cu muște. substantiv masculinmuscar
MUSCÁR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște. 2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre (Catharis fusca). – Muscă + suf. -ar. substantiv masculinmuscar